De ce suntem greco-catolici?
Pentru că:
- facem parte din Biserica universală, Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică, împreună cu popoarele civilizate şi culte ale lumii, sub jurisdicţia Papei de la Roma, urmaşul legitim al Sfântului Apostol Petru, PIATRA pe care a fost constituită Biserica lui Cristos;
- în Biserica Romei sunt toate popoarele latine şi, fiind şi noi latini, de origine romană şi nu asiatică, aici ne este locul;
- la 1700 părinţii noştri nu au trecut la religia catolică a Romei, ci au revenit, s-au întors, la credinţa Bisericii universale, în care au fost străbunii lor în primul mileniu creştin şi din care au fost rupţi datorită acelui "fatal destin al istoriei", orientalizaţi şi trecuţi la schisma din 1054, fără ştirea şi voia lor, datorită slavizării prin bulgari;
- Unirea de la 1700 ne-a salvat fiinţa naţională de la calvinizare, sârbizare, rusificare, grecizare etc. Ne-a readus în Europa. Ne-a conştientizat că suntem popor de gintă nobilă, a generat şi promovat lupta noastră de emancipare şi eliberare naţională, care, în 1918, a încoronat activitatea de sute de ani a străbunilor noştri prin crearea statului unitar român, România Mare.
- cinstim jertfa şi testamentul martiric al ierarhilor greco-catolici, a preoţilor şi credincioşilor, care şi-au riscat sau chiar şi-au dat viaţa pentru credinţă şi au respins blidul de linte oferit pentru a-şi vinde moştenirea.
- Suntem europeni şi vrem să rămânem în Europa. Sperăm că cititorii îşi vor da acum seama de ce sporesc atât de spectaculos revenirile credincioşilor greco-catolici la Biserica străbunilor lor, Unită cu Roma.
- Suntem europeni şi vrem să rămânem în Europa. Sperăm că cititorii îşi vor da acum seama de ce sporesc atât de spectaculos revenirile credincioşilor greco-catolici la Biserica străbunilor lor, Unită cu Roma.
Argumente în favoarea Unirii
Argumentele că locul românilor este în Biserica Catolică alături de celelate popoare de origine latină:
Biblico-dogmatice - care ne arată că Biserica Catolică este Biserica Adevărată, întemeiată de Isus Cristos pe Sfântul Apostol Petru.
Istorice - care fac dovada că după creştinare, aproape o mie de ani am fost în Biserica creştină nedespărţită, sub jurisdicţia Papei de la Roma.
Politice - care demonstrează că ierarhii Bisericii Române Unite cu Roma au fost cei dintâi care au elaborat un program de emancipare naţională şi au fost în fruntea luptei de dezrobire de sub opresiunea străină.
Sociale - în baza căroră cititorul se poate convinge că primele şcoli sistematice pentru şcolarizarea şi culturalizarea maselor de români, ce au creat luptători pentru emanciparea naţională, au fost cele înfiinţate de Biserica Română Unită cu Roma.
Argumente biblico-dogmatice ( Primatul Papei de la Roma)
Venind din părţile Cezareei lui Filip, Isus întreabă pe Apostoli, cine zic oamenii că este El? Ei au răspuns: unii zic că e Ioan Botezătorul, alţii că e Ilie, alţii că e Ieremia sau unul din profeţi. Întrebându-i, apoi, cine cred ei, Apostolii, că este Isus? Răspunzând Simon Petru a zis: "Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu", la care Isus replică: "Fericit eşti Simone, Fiul lui Iona, că nu trupul şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu cel din Ceruri. Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, şi ţie îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în Ceruri" (Mt. 16, 13-18).
Argumente politice şi sociale
Episcopul-cardinal Iuliu Hossu cuprinde într-o singură frază rolul excepţional al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, în lupta noastră de emancipare şi eliberare naţională: "Dacă nu era Unirea religioasă de la 1700 nu era nici Adunarea de la Blaj de la 3/5 mai 1848, unde s-a strigat «Vrem să ne unim cu Ţara» şi fără aceasta nu era nici Unirea din 1918".
Roadele Unirii
Roadele Unirii cu Roma pe tărâmul luptei naţionale se regăsesc deplin exprimate în Supplex Libellus Valachorum (1791), Revoluţia din 1848, Pronunciamentul de la Blaj (1867), Memorandum-ul (1892), în activitatea Partidului Naţional Român, în care vioara întâi au fost greco-catolicii. Toate acestea au fost încununate de Marea Unire naţională din 1918, când la Alba Iulia, un alt ierarh al Bisericii Române Unite, un Inochentie Micu Klein redivivus, Episcopul, mai târziu Cardinalul, Iuliu Hossu, le-a citit celor peste 100.000 de români adunaţi pe Platoul Romanilor Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Ţara.
Argumente istorice
Afirmaţia că Biserica românească a fost de la începutul ei ortodoxă, în sensul că nu a depins niciodată de Biserica Romei, este inexactă, ba este chiar cel mai sfruntat fals istoric, susţinut exclusiv de istoriografia confesionalistă bisericească a Ortodoxiei româneşti, în discordanţă totală faţă de istoriografia naţională românească, susţinută de istorici consacraţi şi oameni de cultură, ortodocşi şi ei, dar obiectivi şi neinteresaţi în confesionalism. Realitatea este că în primul mileniu creştin, în Biserica una nedespărţită, românii, creştinaţi sub formă romană, cu rit daco-român de limbă latină, au fost sub jurisdicţia bisericească a Romei, până la slavizarea Bisericii româneşti prin bulgari.
Aceasta ne-o spun istoricii.
-Ştefan Meteş (Istoria Bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, vol. I, Sibiu - 1935, pp.28-29).
- A.D.Xenopol (Istoria românilor din Dacia Traiană, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1985, vol. I, pp 343 şi urm.)
- Nicolae Şerban Tanaşoca (Cât de bizantină este civilizaţia românească, în Istorii neelucidate, din Almanahul estival �87 Luceafărul, p.163).
- Dimitrie Onciul (Omagiu lui Titu Maiorescu, Bucureşti, Edit.Socec, 1900, p.632). etc.
Cu acest articol nu vrem să stârnim orgolii şi mânii din partea nimănui dar considerăm că aceste fapte trebuiesc descrise aşa cum s-au petrecut,nu prelucrate în realizarea unor scopuri şi vrem să vă reamintim că nu trebuie să ne fie ruşine de originea noastră în nici un fel.
Scopul nostru este,aşa cum se roagă preoţii (catolici, ortodocşi şi de alte confesiuni) : UNIREA TUTUROR ÎNTRU CRISTOS!
(Acest articol se va regăsi la secţiunea Despre noi)